Cu privire la provenienta denumirii satului exista trei versiuni:
- Prima versiune ne spune ca in vremurile de demult ar fi avut loc o lupta in urma careia ar fi ramas multe trupuri neingropate, iar cand acestea s-au descompus a ramas valea plina de oase albe si de aici ar proveni denumirea satului.
- A doua versiune ne spune ca tatarii porniti la prada au vazut-o pe fiica unui boier calare pe o iapa alba si au vrut sa o prinda. Fata a fugit de ei si nimerind intr-un loc mlastinos s-a inecat cu tot cu cal si de aici ar proveni denumirea satului.
- A treia versiune ne spune ca denumirea satului vine de la Paraul Alb care izvoraste din padurea Floroi. Acest parau este atestat documentar inca din anul 1412 ( document care atesta infiintare satului Comanesti, vecin cu satul Alba ). Interesant este ca locuitorii satului Alba nu denumesc cu acest nume nici un parau, nici cel care trece prin mijlocul satului, nici cel care trece pe la marginea satului, mai mare dealtfel, ce vine dinspre comuna Suharau.
Satul Alba se gaseste in partea de NV a comunei Hudesti, casele acestuia fiind rasfirate ca urmare a configuratiei reliefului.
Cu privire la provenienta denumirii satului exista trei versiuni:
- Prima versiune ne spune ca in vremurile de demult ar fi avut loc o lupta in urma careia ar fi ramas multe trupuri neingropate, iar cand acestea s-au descompus a ramas valea plina de oase albe si de aici ar proveni denumirea satului.
- A doua versiune ne spune ca tatarii porniti la prada au vazut-o pe fiica unui boier calare pe o iapa alba si au vrut sa o prinda. Fata a fugit de ei si nimerind intr-un loc mlastinos s-a inecat cu tot cu cal si de aici ar proveni denumirea satului.
- A treia versiune ne spune ca denumirea satului vine de la Paraul Alb care izvoraste din padurea Floroi. Acest parau este atestat documentar inca din anul 1412 ( document care atesta infiintare satului Comanesti, vecin cu satul Alba ). Interesant este ca locuitorii satului Alba nu denumesc cu acest nume nici un parau, nici cel care trece prin mijlocul satului, nici cel care trece pe la marginea satului, mai mare dealtfel, ce vine dinspre comuna Suharau.
Satul format din putine case ( era un catun ) s-a marit la inceputul secolului al XIX- lea cand au fost mutati aici majoritatea locuitorilor din fostul sat Bobesti desfiintat de proprietarul mosiei (probabil Mihalachi Costachi Boldur-Latescu ).
Satul Bobesti format din apoximativ 20 de case era asezat pe locul care se numeste astazi “La odaie”.
In documentele oficiale una din primele mentiuni despre satul Alba exista in “Buletinul” foaie oficiala a principatului Moldovei din 10 februarie 1846 ,unde hatmanul Iordache Costache Boldur – Latescu este felicitat pentru un gest frumos facut locuitorilor din satul Alba si anume : a platit 20 de vaci ale taranilor care imbolnavindu-se au trebuit sa fie impuscate. Satul este pomenit si in anul 1866 de Ion Ionescu de la Brad care spunea ca “avea casele inconjurate cu livezi frumoase de pomi roditori” in cartea sa “Agricultura romaneasca din judetul Dorohoi”.
Dictionarul topographic si statistic al Romaniei din anul 1872 mentiona ca satul Alba apartine comunei Hudestii Mari. De asemenea, in dictionarul geografic al judetului Dorohoi din anul 1891 se preciza ca “Alba este sat in comuna Hudestii Mari, plasa Prutul de Jos, cu 273 familii si 1215 suflete”. Satenii improprietariti aveau 408.18 hectare de pamant.
Casele oamenilor erau cu o singura odaie si o tinda ( “o casa intr-un perete si o odaie spre tinda”) si abia mai tarziu cu doua odai (“ doua case – ntr-un perete”).
In testamentul sau alcatuit la data de 26 ianuarie 1856 boierul (hatmanul) Iordache Costache Boldur- Latescu prevedea ca executorii testamentului sau sa construiasca o biserica in satul Alba. Intradevar se observa ca biserica actuala a satului a fost construita cu ajutor boieresc si asa fost terminata in 1897.
Posibilitatile limitate ale taranilor la acea vreme nu pemiteau construirea unei biserici din caramida cum este cea din satul Alba. Se poate totusi ca biserica sa nu fi fost construita de familia Latestilor ( conform testamentului) , ci de cei trei frati din familia Ciolac ( Gheorghe, Ilie si Ioan ) care au devenit prin cumparare proprietari ai unor mosii in comuna Hudesti.
Oamenii batrani din sat par sa confirme aceasta ipoteza; ei, povestesc ca biserica a fost construita de cei trei frati ,dintre care unul s-a retras inainte de terminarea constructiei. Aceasta ipoteza pare a fi confirmata si de hramul pus bisericii (Sf. Mc. Gheorghe) care coincide cu numele unuia din cei trei frati. Faptul ca biserica a avut la inceput hramul Sf. Mc. Gheorghe este o certitudine, in arhiva parohiei fiind documente cu stampila “ Parohia Sf. Mc. Gheorghe Alba Hudestii Mari”.
De altfel pe catapeteasma, pe locul unde se picteaza icoana hramului este pictat Sf. Gheorghe si credem ca nu din greseala pictorul (pe catapeteasma bisericii din satul Baseu vedem ca a pictat icoana Sf. Mc. Pantelimon, deci stia unde se picteaza icoana hramului).
Varianta hramului “ Sfintii Imparati Constantin si Elena” ,ori a fost adusa din Bobesti odata cu locuitorii veniti de acolo, ori a fost adoptata de sateni datorita faptului ca Sf. Mc. Gheorghe se sarbatoreste adesea in Postul Mare si nu puteau sa petreaca.
Primele cununii in biserica nou construita au fost a sotilor Saveta si Vasile Ivancu si a Marghioalei Abocsitei cu sotul ei.
Primul preot cunoscut cu numele o fost parintele Dumitriu Gheorghe. De dansul a fost botezata matusa Barbaliu Dochita (nascuta in 1908), care acum avand 95 de ani a furnizat pretioase informatii.
Preotul Dumitriu a plecat in anul 1922 in comuna Stefanesti, judetul Botosani unde a mai slujit aproape 20 de ani. In locul lui a venit pr. Dumitru Hadarca, acesta s-a imbolnavit si a plecat la Iasi, unde a mai trait putina vreme. Dupa plecarea preotului Dumitru Hadarca a venit un preot tanar ( evreu de neam )- parintele Bidihon Neculai, care a slujit 40 de ani in aceasta parohie ( pana in 1964 ), apoi ca suplinitor sau impreuna cu alti preoti parohi inca zece ani (pana in anul 1974 cand a trecut la cele vesnice).
In timpul pastoririi lui a activat un dascal basarabean, pe nume Vladimir Curea, impreuna cu care a alcatuit un cor pe patru voci format din tineri; era un om foarte bine pregatit in muzica si foarte devotat bisericii.
In anul 1964 a venit ca preot paroh Filip Gheorghe - fost detinut politic- care a avut un success deosebit in misiunea preoteasca. Credinta lui puternica si activitatea lui neobosita o umplut biserica de credinciosi. A reorganizat corul bisericii facand multe repetitii pe la casele credinciosilor. Raman memorabile cuvintele parintelui: “buchetul acesta de flori ( se referea la cor ) sa nu ramana ca un foc de paie”. A plecat la 1 ianuarie 1967 la Vladeni, jud. Botosani.
In anul 1967 a venit pr. Dumitru Zamisnicu, de asemenea fost detinut politic. Era un preot celib si punea un accent deosebit pe slujbele de la miezul noptii. Dupa sapte luni de activitate a fost mutat fortat pe Valea Bistritei.
In anul 1969 parohia a fost suplinita de preotul Codau Dumitru, paroh al Parohiei Mlenauti, com. Hudesti. In anul urmator (1970) a construit casa parohiala din Baseu. A plecat in vara anului 1973 in comuna Calarasi, jud. Botosani unde slujeste si astazi ( mai 2002).
In anul 1974 a venit preotul Toma Mihai ,care a stat 11 ani (pana in anul 1985 ). In timpul pastoririi sale au fost unite Parohiile Alba si Mlenauti (care au ramas asa pana in anul 1996). A plecat in orasul Dorohoi, ocupand functia de protopop.
In anul 1986 a venit paroh pr. Ziza Constantin care e slujit pana in anul 1993 cand a plecat la Darabani. A decedat in luna februarie 2000.
Intre anii 1994-1996 a fost marita biserica prin construirea unui pronaos spatios, iar interiorul a fost pictat. Reparatia s-a facut cu efortul material si financiar al credinciosilor; banii au fost adunati de consilierii bisericii si gestionati de paraclisierul Cocinda Vasile . In primavara anului 1997 a fost construit un mic pridvor din scandura, a fost reparata clopotnita si s-a inceput construirea casei parohiale. In anul 2001 prin osardia consilierilor parohiali, si in special a epitropului Ratusanu Constantin s-au turnat alei din beton la intrare, s-a reparat gardul, s-au confectionat strane noi din lemn de stejar si in data de 28 octombrie 2001 s-a resfintit biserica de catre P. S. Episcop Calinic Botosaneanul.
Planul bisericii este dreptunghiular (aproape patrat), cu o absida in partea de rasarit pentru altar. Inaltimea bisericii este disproportionat de mare raportata la lungime si latime; de asemenea ferestrele sunt deosebit de inalte si largi. Pronaosul nou adaugat se ridica la aproximativ trei sferturi din inaltimea vechii biserici (actualmente naosul ) , si ca o compensatie estetica are pe acoperis un mic turn din lemn. Este vizibil faptul ca oamenii au reparat biserica prin forte proprii si nu au avut prea multe resurse financiare.
Zidurile sunt intarite cu contraforti.Cate trei pe cele doua laturi mari, doua pe absida altarului si un contrafort mic (mai mult cu rol estetic) pe peretele dinspre apus, al pronaosului.
Pictura nou realizata de pictorul Boz Cosmin este viu colorata dar slab din punct de vedere artistic.
Catapeteasma a fost pictata cand s-a construit biserica (pana in anul 1897 ) de pictorul I. Cristescu (semnat in partea de jos a icoanei Mantuitorului ). Remarcam pe icoana Mantuitorului ca nu este scris “Iisus Hristos “ ci “Isus Christos”, drept pentru care putem banui ca pictorul I. Cristescu a invatat pictura sau poate chiar provenea de undeva din Ardeal, unde este prezenta influenta catolica. O influenta occidentala, catolica, pare a fi prezenta si prin cele doua cruci masive din piatra existente pe acoperisul bisericii, precum si alura ei generala.
Lateral fata de icoana Mantuitorului si a Maicii Domnului, in acelasi registru sunt pictate icoanele “Sf. Gheorghe” si respectiv a “Sf. Nicolae”. Sub fiecare din icoanele mai sus pomenite sunt pictate icoane in medalion ce reprezinta cate o scena din viata Mantuitorului, a Maicii Domnului si a Sfintilor.
Al treilea registru al catapetesmei cuprinde icoane in medalion, care realizeaza o povestire in imagini a evenimentelor legate de istoria mantuirii, astfel incepand de la stanga la dreapta intalnim: Nasterea si Intrarea in Biserica a Maicii Domnului , Buna Vestire, Nasterea Domnului, Intampinarea Domnului , Botezul Domnului , Floriile, Invierea Domnului, Inaltarea Domnului, Pogorarea Sfantului Duh, Schimbarea la fata si Adormirea Maicii Domnului.
Toate icoanele in medalion sunt impodobite cu frumoase sculpturi in lemn.
Urmatorul registru ( al IV- lea) este rezervat Sfintilor Apostoli care sunt pictati cate doi pe o icoana de dimensiuni mai mari, iar in centru este pictat Mantuitorul stand pe tronul slavei.
Registrul al cincilea cuprinde icoane in medalion a Sfintilor Prooroci avand in centru o icoana a Maicii Domnului.
Deasupra catapetesmei este fixate o cruce pe care este pictat Mantuitorul rastignit, iar de o parte si de alta compunand scena Deisis sunt fixate icoanele in medalion a Sf. Ioan si a Maicii Domnului.
Pe sfintele usi sunt pictati cei patru evanghelisti.
Icoanele din al patrulea registru sunt incadrate de mici coloane de lemn cu capiteluri sculptate in stil baroc.
Biserica din satul Alba este asadar o combinatie a elementelor arhitectonice si picturale de provenienta orientala cu cele de provenienta occidentala.
Paroh,
Pr. Spinosu Adrian
